Am privit adesea femei care își aleg hainele după cum le ascund, nu după cum le fac să se simtă.
De parcă țesătura ar trebui să știe rușinea lor, nu frumusețea.
Dar hainele nu se tem de corp.
Se tem doar de nepăsare — de lipsa de viață, de graba cu care trecem peste noi înșine.

Un corp care respiră nu e neapărat slab.
E un corp care trăiește în acord cu sine.
Care mănâncă atunci când îi e foame și se oprește atunci când e plin.
Care se mișcă pentru bucurie, nu pentru pedeapsă.
Un corp care respiră transmite viață — și orice haină așezată pe el prinde sens, formă, lumină.

În atelier, eu cred că hainele nu se fac doar cu ață și ac.
Se fac cu o stare. Cu o respirație.
Țesătura simte dacă e purtată de o femeie care se iubește sau de una care se ascunde.
Aceeași rochie poate părea o armură grea sau o aripă ușoară, după felul în care este purtată.

Poate că dieta nu e despre slăbit.
Poate că e despre a-ți face loc în tine pentru ceea ce iubești.
Despre a curăța nu doar farfuria, ci și gândurile care te îngreunează.
Despre a te opri din mâncat atunci când simți că ai primit destul — nu doar mâncare, ci și alinare.

Adevărata transformare nu începe în frigider, ci în inimă.
Când încetezi să te pedepsești și începi să te asculți, corpul se reașază singur.
Ritmul lui se reglează, somnul se adâncește, gustul devine clar.
Și, dintr-o dată, hainele nu mai sunt o mască.
Devine bucurie să le atingi, să le simți, să le alegi.

Alege astăzi să te așezi la masă cu tine, nu împotriva ta.
Lasă-ți corpul să respire.
Hainele te vor urma — cu recunoștință, cu frumusețe, cu adevăr.

Din atelierul Zoe Creativ
Dacă simți că și tu ești într-un proces de reîmpăcare cu tine, scrie-mi.
Poate descoperim împreună hainele care respiră odată cu sufletul tău.